Biografie

S-a născut la Ploieşti, în Strada Elena Doamna nr. 63, parohia Sfânta Treime. Tatăl său, Alexandru M. Constantinescu, era farmacist de profesie, iar mama, Ana Constantinescu (născută Gheorghiu) era profesoară.

Învaţă mai întâi la Şcoala de băieţi nr. 2, bsolvind studiile liceale în 1929, la Liceul “Sf. Petru şi Pavel” din Ploieşti. Acest liceu se bucura în acea vreme de o încadrare de elită: Gheorghe Petrescu-Sava (Zagoriţ) – istorie, Ion Croitoru – dirijor cor, I.A. Bassarabescu (geografie), Grigore Orăşanu (matematică), Dumitru Munteanu-Râmnic (limba română şi istorie). În această perioadă studiază în particular vioara cu Boris Koffer şi apoi cu Traian Elian, care îl va iniţia şi în domeniul teoriei muzicale. Un alt profesor de la liceu care i-a marcat drumul a fost dirijorul şi compozitorul Ioan Cristu Danielescu. Spre sfârşitul liceului, Paul Constantinescu ajunge să concerteze în oraşul natal alături de dascălii amintiţi, în diverse formaţii camerale şi dirijează el însuşi orchestra liceului şi coruri ceremoniale. Încă din această perioadă datează şi preocupările sale pentru muzica psaltică. Activitatea sa muzicală a început în urbea natală, ca membru al corului Bisericii „Sfinţii Împăraţi” condus de Ioan Cristu Danielescu şi al orchestrei simfonice „Excelsior”, nucleul în jurul căruia se va înfiinţa mai târziu, în 1954, Filarmonica din Ploieşti.

Între anii 1929 şi 1933 este student la Conservatorul de muzică şi artă dramatică din Bucureşti unde se perfecţionază musical cu profesorii: Faust Niculescu (teorie- solfegiu), Alfonso Castaldi (armonie), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii), George Breazul (encyclopedia şi pedagogia muzicii), Dimitrie Cuclin(estetică şi forme muzicale), Ştefan Popescu (dirijat cor), Octav Cristescu şi Mihail Vulpescu (canto auxiliar). Cea mai mare înrâurire asupra evoluţiei sale profesionale a avut-o însă profesorul şi compozitorul Mihail Jora, fondatorul unei adevărate şcoli româneşti de compoziţie. În 1933 absolvă conservatorul (certificate nr. 13/1933) şi pleacă pentru un an la Viena, unde audiază cursurile lui Franz Schmidt, Oswald Kabasta şi Joseph Marx, îmbogăţindu-şi cunoştinţele de bizantinologie cu Egon Wellesz. Cum reiese dintr-o scrisoare adresată lui George Breazul în 1934, tânărul Paul Constantinescu pare să nu se fi simţit în largul său la Conservatorul din Viena: am reuşit să mă cert cu diferite soiuri de profesori cu pretenţia de a scoate din mine un demn cirac al manierelor domniilor lor de compoziţie. Deşi după experienţa vieneză Paul Constantinescu şi-a manifestat dorinţa de a se reîntoarce ca profesor în urbea natală, catedra solicitată nu i-a fost acordată astfel că între anii 1937 şi 1941 compozitorul a fost profesor de armonie, contrapunct şi muzică religioasă la Academia de Muzică Religioasă din Bucureşti iar între 1941 şi 1944, la Şcoala elevilor muzicanţi militari şi la Institutul de teatru al Armatei din Bucureşti. Paralel, dirijează Corul Bisericii Sf. Visarion din Bucureşti. La Conservatorul din Bucureşti, unde rector era Mihail Jora, paul Constantinescu este mai întâi profesor suplinitor, devenind apoi titular (1943). Activitatea sa didactică în conservatorul bucureştean s-a desfăşurat pe parcursul a trei decenii, până în anul plecării sale dintre cei vii.

A ocupat deasemenea funcţiile de consilier muzical la Radiodifuziunea Română, apoi la Ministerul Propagandei Naţionale, secţia Cinematografie, apoi din nou la Radiodifuziunea Română. A susţinut prelegeri, a scris articole, a întreprins studii de muzicologie. Deşi activitatea sa didactică nu s-a materializat în cursuri concrete, ne-au rămas de la el o serie de fişe de lucru, traduceri ale unor tratate de armonie ale vremii, însemnări despre muzica bizantină, manuscrise care atestă permanenta sa preocupare de a împărtăşi studenţilor cele mai pertinente informaţii în domeniul pe care îl preda. A făcut parte din jurii internaţionale şi a întreprins călătorii de documentare în Franţa, Austria, Bulgaria, URSS, Germania, Anglia, Turcia.

Recunoaşterea talentului său a survenit de timpuriu: în 1932 şi 1938 a fost distins cu premiile Enescu pentru compoziţie (Premiul II, în 1932; Menţiunea a II-a, în 1934 şi Premiul I, în 1938), anul 1937 i-a adus Premiul Anhauch, iar Premiul de Stat îi revine de două ori la rând în anii 1954 şi 1955. În 1955 devine Maestru Emerit al Artei, în 1956 Academia Română îi oferă premiul său, iar în 1959 i se decernează Ordinul Muncii cls II. În anul 1962, devine membru corespondent al Academiei Române, valoarea creaţiei sale fiind recunoscută şi în plan european. De-a lungul scurtei sale vieţi (a părăsit lumea noastră la numai 54 de ani), Paul Constantinescu a avut parte şi de nenumărate situaţii extreme. Acuzat în anul 1940 de către publicaţiile „Porunca vremii” şi „Acţiunea” că este evreu, compozitorul trebuie să facă faţă unui virulent atac de presă, dovedind contrariul prin prezentarea genealogiei până la a patra generaţie a ambilor părinţi; imediat după război, acelaşi Paul Constantinescu este acuzat că ar fi simpatizat cu legionarii, fiind înlăturat brutal din funcţia de consilier muzical la Radio. Între anii 1959-63 organele de securitate au redeschis dosarul compozitorului cu aceeaşi acuză, urmărindu-l îndeaproape în ţară şi peste hotare unde reprezenta la cel mai înalt nivel profesional muzica românească. Cu toate acestea renumele lui Paul Constantinescu a impus respect, creaţia sa fiind prezentată pe marile scene europene şi beneficiind de aprecierea unanimă a criticii de specialitate.

Lucrările lui Paul Constantinescu au avut parte, asemeni autorului lor, de destine ciudate: Noaptea furtunoasă a fost când aplaudată când fluierată, Oratoriul Patimile Domnului, după succesul repurtat la prima reprezentare, a fost acuzat că ar fi un plagiat, producând compozitorului o mare amărăciune. Alte lucrări, cum ar fi Cantata Basarabiei, au devenit „muzică de sertar”, fiind ascunse în casa lui Ion Dumitrescu până după 1989 când fiica acestuia, Ilinca Dumitrescu, a redat-o Uniunii Compozitorilor.

Paul Constantinescu a fost un compozitor pe cât de orgolios1, pe atât de exigent cu el însuşi. Şi-a cizelat propriile compoziţii ca un adevărat bijutier. Din simplă curiozitate am făcut un sinopsis al lucrărilor refăcute, reelaborate, reorchestrate şi am constatat că majoritatea au suferit transformări. O noapte furtunoasă a fost iniţial o operă într-un act cu personajul Spiridon recitat, apoi Spiridon a devenit un personaj cu partitura cântată, apoi muzica a fost folosită pentru film. Isarlâk a fost scris în 1936, iar în 1951 a primit o nouă orchestraţie. Riga Crypto şi lapona Enigel scrisă în 1936 a fost refăcută în 1951; Nunta în Carpaţi a fost iniţial un balet, apoi a devenit suită; Variaţiuni libere pe o melodie bizantină a fost scrisă iniţial pentru violoncel şi pian, apoi a cunoscut o versiune mai amplă în 1940 după care a fost refăcută în 1951; Oratoriul de Paşti a fost refăcut din temelii după scandalul dublei paternităţi. Simfonia în re minor scrisă în 1945 a fost reconsiderată în 1955 când passacaglia a fost redusă de la 30 de variaţiuni la 18.

Personalitate fascinantă, multilateral polivalent dotată, Paul Constantinescu a fost, asemenea lui Enescu, deopotrivă un talentat desenator (a lăsat posterităţii peste 200 de crochiuri reprezentându-i pe colegii de breaslă la şedinţele uniunii, sau în jurii) şi un versificator desăvârşit (vezi scrisorile şi memoriile sale în versuri).

Numele lui, implicând desigur şi creaţia sa, a pătruns adânc în conştiinţa culturală naţională. Susţinem acest lucru cu următoarele argumente: 1. asupra creaţiei sale s-au aplecat cei mai reprezentativi interpreţi ai timpului său dar şi ai zilelor noastre, ca de exemplu, Valentin Gheorghiu, Ştefan Gheorghiu, Radu Aldulescu, Arta Florescu, Ilinca Dumitrescu, Gheorghe Roşu, Florin Diaconescu, Silvia Voinea, Nicolae Secăreanu, Gabriel Croitoru, Florin Croitoru, Marin Cazacu, Elena Ganţolea, Marin Constantin cu al său cor Madrigal, Magda Ianculescu, Theodor Rogalski, Constantin Silvestri, George Georgescu, Carol Litvin, Ionel Perlea, Constantin Bobescu, Ludovic Bacs, Ştefan Ruha, Cătălin Ilea, Marin Cazacu, Ion Baciu, Emanoil Elenescu Horia Andreescu, Cristian Mandeal, şi lista mai poate să continue; 2. viaţa şi creaţia compozitorului au fost în atenţia muzicologiei româneşti. Până în prezent există şase volume de referinţă în acest sens: Paul Constantinescu de Vasile Tomescu, apărut în anul 1967 la Editura Muzicală, Bucureşti; L’originalité de la musique roumaine à travers des oeuvres de chambre et de scène d’Enesco, Jora et Constantinesco, de Carmen Petra Basacopol, apărut la Editura Muzicală în 1979; culegerea de texte despre muzică ale lui Paul Constantinescu, sub titlul Despre „poezia” muzicii, volum apărut în 2004 la Editura „Premier” Ploieşti, sub îngrijirea Sandei Hîrlav-Maistorovici; Paul Constantinescu şi muzica psaltică românească de preot prof. Dr. Stelian Ionaşcu, apărut la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2005; Paul Constantinescu, Scrisori şi portrete, Cuvânt înainte, notă asupra ediţiei, transcrierea textelor, note şi comentarii: Sanda Hîrlav-Maistorovici, Editura Muzicală, Bucureşti 2009; Paul Constantinescu – Corespondenţă şi alte documente, ediţie îngrijită, adnotată şi comentată, studiu introductiv de Al.I. Bădulescu şi Nicolae Dumitrescu, Editura Karta-Graphic, Ploieşti, 2009. Cărticica CD Paul Constantinescu. Piese pentru pian, Prefaţă, note introductive şi îngrijire de text muzical, Sanda Hîrlav Maistorovici, Editura Muzicală, Bucureşti, 2009. Există deasemenea multe titluri de teze de doctorat care tratează subiectul din diverse unghiuri (Mihai Diaconescu, Valentin Gruescu); 3. pentru Municipiul Ploieşti, oraşul natal al compozitorului, Paul Constantinescu este alături de Ion Luca Caragiale şi Nichita Stănescu, figură emblematică a vieţii culturale şi spirituale. În Ploieşti există instituţii culturale care îi poartă numele: Filarmonica îi poartă numele din anul 1993, când se împlineau 30 de ani de la trecerea lui în lumea celor drepţi, Muzeul Memorial Paul Constantinescu a fost inaugurat la 20 decembrie 1993, în casa fratelui acestuia, donată în acest scop de inginera Eleonora Constantinescu, cumnata compozitorului. Tot la Ploieşti, activează Corala Paul Constantinescu, Cenaclul Compozitorilor Prahoveni Paul Constantinescu; 4. există două concursuri care îi poartă numele, respectiv Concursul Naţional de Interpretare Muzicală Paul Constantinescu ajuns la cea de-a paisprezecea ediţie cu secţiunile Pian, Vioară, Canto şi Compoziţie, organizat la Ploieşti, şi Concursul de Compoziţie Paul Constantinescu pentru studenţii din UNMB; 5. Asociaţia Culturală Paul Constantinescu 2009, la rândul ei îşi propune cinstirea memoriei compozitorului şi promovarea valorilor artistice tinere din toate domeniile, muzică, pictură, literatură, artă interpretativă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s